Evadare din cotidian

Azi este una din zilele in care mi-ar placea sa evadez din Bucuresti, sa las treaba de la birou sa mai astepte pana maine.
Imi e dor de acasa, imi e dor de Azuga. Un oras mic, dar cochet, cu un peisaj minunat si un aer care iti insufla starea de bine.

Poate ca Azuga mea (de acum 10 ani) nu mai are multe lucruri in comun cu Azuga de astazi, dar acolo este locul unde ma intorc mereu cu placere, unde ma incarc cu energie si unde mereu voi spune acasa.

Cand m-am decis sa vin in capitala nu am crezut ca imi va fi dor de linistea de acolo, de bunatatea si simplitatea oamenilor, de persoanele dragi cu care am copilarit, etc.

Atate amintiri frumoase...<3

Lovely lunch

In acest weekend am zis sa profitam de vremea frumoasa de afara si sa iesim sa luam pranzul in aer liber.

Ca de fiecare data incercam sa gasim noi locatii unde sa ne simtim ca acasa.

Am fost incantati de cei de la Cucina di Eleni , si am ajuns acolo. 

Un local foarte frumusel, cu preparate interesante si foarte gustoase, un personal amabil si preturi accesibile. 

Noi ne-am comandat o portie de Fiorentina, o portie de Saltimbocca, o portie de cartofi gratinati si un desert foarte gustos ( care nu a mai apucat sa fie fotografiat ).

Noi am fost multumiti de serviciile oferite de cei de acolo si l-am trecut pe lista localurilor in care ne vom intoarce cu placere.

Va recomand cu drag acest restaurant !

Inceputul, niciodata usor

Si DA, dupa lungi negocieri cu mine, m-am decis ca e cazul sa imi fac un blog :)

De ce acum, ce as putea posta, ce nume sa ii dau, etc, o gramada de intrebari au trecut pe la mine.
Ca orice inceput, nu e nimic simplu, dar totusi nici foarte complicat - atata timp cat deja sunt la prima postare pot zice ca am reusit.

De ce un blog, de ce un blog azi?
Simplu, poate ca imi e dor de jurnalele din copilarie ( tinute bine sub cheie ) sau cred ca a venit momentul sa povestesc, sa va povestesc tot ceea ce cred ca imi face viata mai frumoasa, si pana la urma sa povestim impreuna.
Nu voi avea un blog tematic, nu pentru ca nu imi place sau nu am o tema anume, ci pentru ca imi doresc sa impartasesc experiente din mai multe domenii (muzica, culinar, fashion, plimbari, work, copilarie,  ganduri, si cate si mai cate).
Am inceput cu pasi mici, ca un bebelus in primii ani de viata, si sper sa crestem impreuna.

De ce Ieri, Azi, Maine?
Pentru ca povestile sunt de IERI, pot fi chiar cele de AZI sau le putem creea pe cele de MAINE.
Pentru ca lucrurile frumoase din viata ni se intampla des, si poate nu mereu avem timp sa le observam, dar ni le aducem aminte mai tarziu.

Am inceput timid,dar cu speranta ca va fi ceva frumos <3

pupici,