O zi fara "TREBUIE"

Astazi este acea zi, ziua in care soarele nu ne mai mangaie cu razele lui, caldura parca ne-a uitat...astazi este ziua in care imi doresc sa renunt la faimosul cuvant TREBUIE.
Stiu, multe din deciziile si actiunile noastre zilnice se indreapta in aceasta directie, "trebuie" sa fac..., "trebuie" sa iau...., "trebuie" sa traiesc viata dupa cum dicteaza rutina.

Stiti deja ca nu imi place vremea urata, ca razele de soare ma motiveaza, ca am nevoie de soare sa imi incarc bateriile. Soare nu am astazi, doar cateva picaturi de ploaie, asa ca m-am hotarat sa fac ceva care sa ma motiveze...sa renunt pentru o zi la vestitul cuvant, sa fac tot ce imi doresc pentru ca asa simt si nu pentru ca "TREBUIE".

Stiu, e foarte greu...si toate incep de la prima ora.
trebuie...sa ma trezesc sa plec la munca;
trebuie...sa imi indeplinesc toate deadline-urile;
trebuie...sa zambesc multor persoane, desi nu este cazul;
trebuie...sa fac de mancare;
trebuie...trebuie...trebuie!!!

Astazi nu-mi trebuie nimic - am renuntat la o zi de munca si am plecat in oras ( imi era dor sa ma plimb, singura si fara griji), am privit oamenii din jurul meu si le-am zambit ( desi vremea mohorata de afara si-a pus amprenta si pe chipurile multor oameni - suparatati, ingandurati, ingrijorati sau pur si simplu nepasatori, oameni care au apasat butonul ON din instinct, cand s-ar ridicat din pat si il vor folosi pe cel de OFF cand seara se va lasa ), m-am plimbat prin magazine ( chiar daca am cumparat doar cateva lucruri nesemnificative, mi-a placut sa ma uit la haine, bijuterii sau obiecte artizanale fara un motiv anume si fara graba, stiam ca timpul este in favoarea mea ), am luat micul dejun in oras, la un restaurant extrem de dragut ( sa iau micul dejun in oras mi se intampla doar in concediu, alte zile nu exista pentru asa ceva, m-am bucurat intens de acest moment, mai ales ca am vazut ca nu eram singura care ia micul dejun in oras, in mijlocul saptamanii ), orele pranzului m-au prins hoinarind pe strazile din Bucuresti, la brat doar cu geanta mea preferata Luna Style, cu zambetul pe buze si un tonus extrem de bun, deci pana acum nu am facut nimic pentru ca "trebuie" ci doar pentru ca asa am simtit si mi-am dorit; brusc mi-a atras atentia un cinematograf de cartier, cinema EUROPA, undeva pe Calea Mosilor ( nu imi aduc aminte cati ani au trecut de cand nu am mai fost la un cinema de cartier in mijlocul zilei, recunosc ca ne-am obisnuit cu cele din mall si slava domnului sunt o gramada, dar de data asta m-am decis sa vad un film aici, la cinema EUROPA - am asteptat cam 40 de minute dar am intrat la un film despre care nu stiam nimic - sala mica si doar 6 persoane, recunosc nu am stat pana la final, dar a fost o altfel de experienta ); mi-am continuat plimbarea prin parcul Herastrau ( m-am bucurat de un Herastrau neaglomerat, m-am bucurt sa stau pe banca si sa contemplu lacul, m-am bucurat de lucruri simple si marunte ); am ajuns acasa in jurul orei la care trebuia sa vin de birou si am constata ca am petrecut cele mai linistite ore din ultimul timp. Am comandat o pizza, am mancat in varful patului si m-am uitat la TV. Spre seara am plecat cu zambetul pe buze la sala - o ora de aerobic ( renuntasem de vreo 4 luni la orele de miscare din cauza lipsei de timp si a agitatiei din timpul zilei ), insa azi m-am decis ca am nevoie de acele ore de aerobic.

Poate parea o zi banala, dar zi-mi tu cand ai avut cea mai banala zi?!
Sunt momente in care starea psihica nu este in cele mai bune forme, iar atunci ai nevoie de a scapa din rutina zilnica, de a renunta la automatisme si de a te regasi.
Eu mi-am demonstrat ca se poate, ca pot lasa cuvantul "trebuie" inchis in sifonier, macar pentru o zi!

Va pup cu drag,
Cata <3